.png)
Într-un interviu pentru SpotMedia.ro (AICI) istoricul Mihai Demetriade oferă – cel puțin în opinia mea – cea mai bună, lucidă și comprehensivă analiză a cauzelor care au condus la acest eșec.
Fără să absolve ÎCCJ („ÎCCJ n-a avut curajul etic să creeze jurisprudență relevantă în domeniul acesta. Republica autoritară/totalitară românească dinainte de ‘89 nu are încă un statut juridic care să îi probeze și recunoască dimensiunea represivă. Nu știm cu ce am avut de-a face, în sens juridic, înainte de ’89. (…) O strategie de propagandă a fost luată ca adevăr istoric”.), Demetriade oferă o listă a mai tuturor actanților instituționali, a împrejurărilor politico-istorice și a unor eforturi cu totul îndreptățite dar subminate de amatorism care au făcut din cazul Gheorghe Ursu "un eșec sistemic".
Gesturilor retorice, frustrărilor și revoltei, care, în asemenea cazuri produc mai degrabă zgomot, decât luciditate civică, Demetriade le preferă argumentele și explicațiile coerente.
Ce lipsește din analiza istoricului este optimismul în legătură cu ce ar putea să urmeze. Din păcate, îi împărtășesc scepticismul.