Simțurile lui Antonesei

Astăzi este ziua lui de naștere - scriitor de primă mână, prieten de cursă lungă, luptător care, deși a simțit de atâtea ori în gură gustul cenușii, n-a abandonat cetatea asediată. Din când în când, schimbă doar armele cu care încearcă să o apere. Visează din memorie, memorează vise - adică, scrie.

Îi doresc sănătate și umor pentru toți anii ce vor veni, iar pe cititorii săi îi învit să-i citească volumul cel mai recent apărut la Editura Revistei

Timpul

SIMȚURILE

toată viața am avut simțurile explozive, în alertă, toate,

imaginile oscilează între sublim și monstruos, violente,

culorile de trecere stau ascunse în spatele celor tari, ca și

sunetele, parfumurile, gusturile, atingerile epidermice…

tija de jad caută grota adumbrită totuna cu atragerea

unui obiect cosmic într-o gaură neagră, o atracție

irezistibilă spre un tunel central de un negru fără pată,

aceeași putere, aceeași intensitate, în mare ca și în mic…

cîndva a fost o mare bucurie să descopăr senzațiile muiate,

nu știu dacă și avalanșa tot mai năvalnică a celor cenușii,

gama nesfîrșită de griuri, de la albul murdar la gri petrol…

un fluture imperial pe creanga liliacului, aripile sale mari

în culori exuberante, magnifice în lumina amurgului,

un vînt se pornește, tot mai puternic, aerul unei suflante,

praful colorat se amestecă, zboară, aripile sînt cenușii…

și va veni neașteptată cea care vine mereu pe neașteptate

și atunci oare ce voi mai simți, cum oare voi mai simți?

de neimaginat o existență fără simțire, pînă și moartea,

moartea cea mare, trebuie simțită pentru a ști că există!

(9 – 10 Mai 2024, în Iași)