.png)
2024 - „Nicolae Breban este simbolul unui model de etică și moralitate într-un sistem politic pe care l-a condamnat și l-a pus la zid prin actul său decisiv, de un radicalism unic, făcut în anul tezelor ceaușiste, 1971, devenind astfel unul dintre extrem de puținii disidenți reali din spațiul românesc, care s-au opus fățiș dictaturii în timpul dictaturii." (Victor Ravini).
2002 - Sub titlul "Nicoale Breban - o larvă care nu va deveni fluture", într-o pagină a Adevărului literar și artistic (10 august), dl Alex Pantazi, muzeograf pensionar, făcea o radiografie a personajului Nicolae Breban. Textul dlui Pantazi era însoțit de fotografiile unor dedicații (patru la număr) oferite de prozator Elenei și lui Nicolae Ceaușescu de-a lungul mai multor ani, una dintre dedicații fiind oferită chiar în anul 1971, “anul tezelor ceaușiste”. "Nu-l silise nimeni să le scrie. Nu-l silise nimeni 'să pluseze', să iasă în față printre primii.", nota dl Pantazi, pe care-l bănuiesc a fi mai mult decât muzeograf. Iată și dedicațiile:
"Pentru aniversarea zilei de naștere a unuia din bărbații istoriei de aur a României, tovarășului Nicolae Ceaușescu, Președintele nostru, mulți ani de sănătate și putere pentru binele întregii națiuni, împreună cu omagiul adânc respectuos, de o viață, al lui Nicolae Breban".
2013 – “În primul rând nu este admis să se publice dedicaţiile. Ele sunt o corespondenţă secretă între autor şi cel căruia i se dedică respectiva carte. Ele trebuie să urmeze regimul acestor scrisori, în care ambii autori trebuie să fie de acord să apară. Într-o dedicaţie, ca şi-ntr-o scrisoare poţi să spui lucruri intime, care nu-s făcute să fie publice.” (Nicolae Breban)
Absolut de acord. Prețuirea “de-o viață” a disidentului anticomunist Nicolae Breban, fost membru supleant al C.C. al P.C.R, pentru dictatorul Nicolae Ceaușescu a fost un lucru intim, secret și nu ar fi trebuit să rănească ochiul public. Dar asta e - ghinion. Mort în decembrie 1989, destinatarul nu și-a putut “esprima” dezacordul, iar expeditorul "uitase" de răvașe, așa că “piratul” Alex Pantazi a avut noroc.
"Tovarășei Elena Ceaușescu, neobositei Sale activități în slujba științei și umanizării relațiilor noastre socialiste, protectoare a Artelor, profundul omagiu al autorului, Nicolae Breban."
2013 - “Rugat fiind, i-am dat şi Elenei Ceauşescu o carte cu o dedicaţie scrisă în bătaie de joc, folosind eu atunci expresia ‘această protectoare a artelor’.” (Nicolae Breban)
Rugat de cine? De Nicolae Pleșiță? “Nicule, dă-i și ei, că are doctorat.“ Rugat chiar de Nicolae Ceaușescu? “Tovarășe Breban, prețuirea dumitale pentru mine e, cum scriseși, de-o viață. Tovarășa Ceaușescu e tovarășa mea de viață. Așa că dă-i și dânsei o dedicație, fiindcă, așa cum a dovedit viața, viața la viață trage, și academician la academician.”
Bănuiesc că toți ceilalți mâncători de rahat, imnologi și hagiografi impenitenți din Epoca de Aur Ceaușescu - una mai abitir decât Epoca lui Pericle, ni s-a spus - pot afirma azi cu mândrie că au mâncat rahat, așa, “în bătaie de joc”, fiindcă, de fapt, nu le place gustul rahatului. Preferă Türk lokumu sau Turkish Delight. Li s-a dat și din alea. Chiar și caviar. Restul populației, slăbuță la minte, cum o știm, nu s-a prins că maestrul făcea mișto de Ceaușești. Asta e - uneori, nici laptele nu se prinde.
2024 - „Forța îi vine din anii grei ai dictaturii și ai cenzurii, când a rămas o voce a adevărului și a lucidității, a demnității și a curajului..." (Ioan-Aurel Pop).
"Tovarășului Nicolae Ceaușescu, simbol și garanție a unei Românii comuniste, demne și libere în Europa, rolului Său istoric și sfînt, adîncul omagiu al autorului, care-i mulțumește fierbinte pentru apariția acestei cărți, Nicolae Breban."
Câți alți scriitori români s-au bucurat la vremea respectivă de editori și co-editori de prestigiul unor Nicolae Ceaușescu, Nicolae Pleșiță și Cornel Burtică? Hai, mai lăsați-mă cu ăia de la Gallimard, Palgrave Macmillan, Penguin Random House sau Mondadori.
"În tot acest mecanism inefabil, istoria noastră este turnată în formă sintetică, este sublimată în esențe fine, devenind miracol explicat pe înțelesul tuturor. Toate acestea se petrec prin forța verbului lui Nicolae Breban, devenit nonagenar și înscris demult pe traiectoria eternității.” (Ioan - Aurel Pop).
Amin!