.png)
Primele două discuri Frank Zappa le-am cumpărat în Cehoslovacia – Praga și respectiv Bratislava -- spre sfârșitul anilor ’70, începutul anilor ’80 când, împreună cu doamna Ioana Postelnicu, fusesem trimis de Uniunea Scriitorilor într-un „schimb de experiență”. Din onorariul încasat pentru niște poeme de a căror apariție în Cehoslovacia habar n-aveam, mi-am cumpărat, "pe sub mână", "la negru", Apostrophe' și One Size Fits All, iar "la liber" - o rachetă de tenis Donnay, neagră, modelul folosit de Björn Borg.
Doamnei Postelnicu îi fusese tradus un roman, așa că onorariul primit a fost cu mult mai substanțial decât cel primit de mine. Și-a cumpărat un candelabru splendid, imens, pentru a cărui împachetare și „călătorie” în cușeta de dormit pe ruta Bratislava - București a fost nevoie de intervenția soției președintelui Gustav Husák, doamna Věra Husáková, jurnalistă și traducătoare, ai căror oaspeți am fost într-o seară.
Eram uluit de câți fani avea Zappa în Cehoslovacia, deși, ca și în România, muzica lui nu se găsea "la liber". Întors la București, i-am povestit lui Moțu Pittiș experiența respectivă. I-am împrumutat și discurile și, dacă nu mă înșel, unul dintre ele a rămas definitiv la el, după ce petrecuse niște săptămâni bune și în familia Tufi-Ancuța (Dan Tufaru-Anda Călugăreanu). Eram cu toți mari "zappaiști".
După 1989, gloria lui Zappa în Cehia și Slovacia a rămas neștirbită. Până și azi fanii lui sunt foarte activi - AICI, AICI, AICI. Un cronicar muzical se întreba dacă nu cumva astăzi Zappa are mai mulți fani în Cehia și Slovacia - și alte foste țări comuniste europene - decât în America.
Pe Václav Havel am avut privilegiul să-l întâlnesc în două rânduri. Într-unul din biroruile sale se afla o fotografie a celor doi. Aveam să aflu că deveniseră prieteni.
În 1991, Zappa era deja lovit de cancerul care avea să-l răpună doi ani mai tâziu. Deși nu mai pusese mâna pe chitară de multă vreme, și-a luat trupa și au plecat la Praga – unul din ultimele sale concerte. La aeroport a fost așteptat de o mulțime de peste 2.500 de persoane. “Este pentru prima oară în trei ani când am un motiv să pun mâna pe chitară”, le-a spus celor ce veniseră la concert. Pe Havel îl puteți vedea aplaudându-și prietenul între secundele 41 și 45.
De fapt, concertul a fost un omagiu adus unei țări în sfârșit libere. Zappa i-a încurajat pe cei din audiență (“Sunt sigur că deja știți că vă aflați doar la începutul noului vostru viitor în această țară. Și sper că viitorul vostru va fi perfect, perfect.”), dar le-a făcut și o recomandare: "În timp ce vă veți confrunta cu schimbările ce vor avea loc, vă rog să încercați să păstrați unicitatea țării voastre, nu o schimbați în altceva, păstrați-i unicitatea.”
Cât de bine au știut fostele țări comuniste din Europa să-și păstreze identitatea (unicitatea, cum îi spunea Zappa), e o bună temă de discuție.
Întorcându-se cu gândul la tragica înăbușire a „Primăverii de la Praga”, pe care o condamnase cu furie la vremea respectivă, Zappa a avut și câteva cuvinte pentru posibilii militari "uitați" de Moscova la Praga. Înainte de prima piesă a concertului le-a transmis un fel de “Cărați-vă acasă”: „Și dacă există militari sovietici în public, puteți dansa la voi acasă pe această melodie.” Delir!
Ce i-ar putea încuraja astăzi pe ucrainienii invadați de trupele lui Vladimir Putin? Din multele scenarii teoretic posibile, mă gândesc la două practic foarte puțin probabile.
Primul – cei treizeci de șefi ai statelor membre în NATO să trăiască, prin rotație, câte două săptămâni în Ucraina. În felul acesta, vreme de mai bine de un an, ucrainienii s-ar putea convinge că există și ceva adevăr, nu doar retorică politică, în nesfârșitele „Suntem alături de voi!”
Numai că azi, la mai mult de o sută de zile de la invadarea Ucrainei, de la pensionarul Henry Kissinger, (re)devenit un soi de guru al realpolitik-iei, la cancelarii politice occidentale, ucrainielor a început să li se transmită - mai discret și mai puțin discret - mesajul: "Gata, v-ați războit destul cu Putin, dar acum e timpul să terminați. Cedați-i teritoriile ocupate, începând cu cele din 2014, că noi mai avem și alte treburi pe cap..."
Al doilea – un gigant de calibrul lui Frank Zappa să strângă ucrainieni, pentru câteva ore, în improvizate săli de concert, fie ele și numai virtuale, iar militarilor ruși să le transmită "Dansați la voi acasă pe această melodie!"
Numai că azi, în America, oameni ca Zappa se ivesc din ce în ce mai rar, în vreme ce “analiștii politici” de tipul Whoopi Goldberg se înmulțesc asemeni ciupercilor după ploaie. Iată un simplu exemplu de Zappa vs. Goldberg:
„Communism doesn’t work because people like to own stuff” vs. „I don’t really view Communism as a bad thing.”
Nu cred că e nevoie nici de traducere, nici să reamintesc în ce zodie a intrat America.
În privința Rusiei, cu toate comentariile "la zi", cu toate relatările bazate pe informații oferite de "surse bine informate", mi-e teamă că, așa cum s-a tot întâmplat în trecut, multe din pronosticurile care se dau astăzi se vor dovedi greșite.
De ce? În pofida bibliotecilor scrise despre ea, este posibil ca Rusia de azi să nu fie neapărat altfel decât cea despre care Gogol scria, acum peste 15o de ani, "Rusia! O, ce strălucitoare, minunată infinitate de spațiu despre care lumea nu știe nimic!"