.png)
În ziua de 14 mai, Payton Gendron (18 ani) a condus mașina preț de câteva ore spre a parcurge distanța de 200 de mile ce separă localitatea în care locuiește, Conklin, N.Y., și Buffalo, același stat. Ajuns la destinație, a tras 60 de cartușe dintr-o armă semiautoamtă, omorând 10 persoane în magazinul alimentar Tops Friendly Supermarket, aflat într-o zonă populată majoritar de negri. Potrivit declarațiilor date organelor de anchetă motivul invocat de ucigaș a fost acela de a-i “împiedica pe negri să elimine rasa albă”. Acuzațiile aduse de procurori – “hate crime” (crimă provocată de ură) și terorism domestic – absolut întemeiate. Sentința va fi, n-am nicio îndoială, cea adecvată.
Actele de acest fel s-au înmulțit. Una din primele reacții de condamnare a valului de crime provocate de ură rasială a venit din partea Kamalei Harris, care a cerut luarea de măsuri drastice, revizuirea accesului mult prea lax la procurarea unor tipuri de arme și un sprijin ferm din partea opiniei publice în combaterea manifestărilor rasiale.
Primul și cel mai puternic aliat împotriva rasismului și stăvilirea crimelor provocate de ură rasială pe care și l-a ales Kamala Harris este nimeni altul decât unul dintre cei mai murdari rasiști americani, autointitulatul ”reverend” Al Sharpton, (AICI) personaj cu vechi "state de serviciu" în stârnirea de ură rasială, soldată cu victime. Iată AICI o rezoluție a Camerei Reprezentanților din 20 martie 2000.
În 1991, acțiunile violente inspirate de retorica antisemită a ”reverendului” s-au soldat cu 2 morți, 109 răniți și declanșarea unui incendiu. Înjunghierea mortală a rabinului Yanek Rosenbaum a fost și ea o urmare a isteriei create de retorica lui Al Sharpton - AICI. Probabil că în logica viceprezidențială a Kamalei Harris, ura împotriva evreilor manifestată constant de Al Sharpton și participarea la marșuri în care se strigă „No Justice, No Peace, Kill the Jews!” ilustrează noblețea unei mișcări ecumenice rasiale.
Întovărășirea Kamalei Harris cu virulentul antisemit Al Sharpton nu este una de ieri, de azi. Ciudată opțiune pentru soția unui evreu. Cum Partidul Democrat are azi în Congres o celulă de reprezentante care se dedau nepedepsite la acte de antisemitism (Ilhan Omar, Rashida Tlaib și Ayanna Pressley), aș zice că sprijinul pe care i l-ar putea oferi doamnei Harris un alt rasist de anvergură, Louis Farrakhan (AICI), în lupta împotriva rasismului și crimelor provocate de ura rasială n-ar fi decât o mișcare logică și de un "progresism" mai mult decât rafinat.
Kamala Harris s-a alăturat de mult vocilor iresponsabile care încearcă să-l prezinte pe Al Sharpton doar ca pe un erou al luptei pentru drepturile civile, un fel de cavaler fără frică și fără prihană al luptei pentru justiție socială. Răspunzând unor acuzații îndreptățite pe care Donald Trump (și el zâmbind cândva în fotografii alături de Sharpton) i le aducea "reverendului", în 2019 Kamala Harris scria că aliatul ei ”și-a petrecut viața luptând pentru dreptate și a trudit pentru binele națiunii, chiar și în fața urii. Este rușinos, dar deloc surprinzător că Trump va continua să-i atace pe cei care au făcut atât de multe pentru țara noastră.”
Ce lipsește din această mini-hagiografie sunt exemplele care să ilustreze lupta ”reverendului” cu exponenții urii rasiale. Ele apar însă în de curând lansata peliculă Loudmouth (Producător - John Legend, Regizor - Josh Alexander), un portret hagiografic de proporții în care aspecte nu tocmai glorioase ale activității lui Sharpton fie nu își găsesc loc, fie sunt "contextualizate" până la pierdera conturului adevărat. E o încercare nu tocmai subtilă de a induce ideea că, dacă ai activat sau activezi în mișcări dedicate apărării drepturilor civile, ești deasupra legii atunci când comiți acte reprobabile. Fostul primar al capitalei americane, Marion Barry, personaj de tristă amintire, a fost tratat și el cu mare indulgență din acelaș motiv. John Legend se pretează chiar la o generalizări vicioase - filmul "te face doar să realizezi că oricine face zgomot pentru dreptate, în special pentru o minoritate asuprită, va fi întotdeauna tratat ca persona non grata în societate.” Alegerea unui regizor evreu vrea și ea să transmită, probabil, că antisemitismul lui Sharpton trebuie considerat "digerabil' - AICI.
Surprinzător, de la o vreme toleranță față de antisemitismul militant al lui Al Shartpon arată și structuri ca Jewish Community Relations Council, New York, ba chiar și Anti-Defamation League. De când liderul acesteia din urmă a devenit Jonathan Greenblatt, fost consilier al președintelui Obama, Sharpton este un prețuit partener al ADL - AICI.
Actorul Jussie Smollett a fost găsit vinovat de înscenarea unui atac motivat de ură rasială și homofobie săvârșit de doi simpatizanți ai lui Donald Trump, agresori purtând șepcile cu sloganul MAGA. Kimberely M. Fox, DI pentru Cook County, Illinois și subordonații ei nu s-au sfiit să mintă pentru a-l scoate bazma curată pe prietenul familiei Obama. Au intrat în joc și alte pârghii. Iată AICI o relatare (text, imagini, video etc.) a întregii tărășenii care conține și un clip video cu doi dansatori înfocați -- Jussie & Michelle.
În momentul în care Smollett s-a declarat victimă a atacului, fosta procuroare Kamala Harris a condmnat vehemet ”linșajul” căruia i-ar fi căzut victimă amicul ei Smollett, fără a aștepta rezultatele anchetei intreprinse de poliție:
“@JussieSmollett is one of the kindest, most gentle human beings I know. I’m praying for his quick recovery. This was an attempted modern day lynching. No one should have to fear for their life because of their sexuality or color of their skin. We must confront this hate.”
Joe Biden nu s-a lăsat nici el mai prejos: “What happened today to @JussieSmollett must never be tolerated in this country. We must stand up and demand that we no longer give this hate safe harbor; that homophobia and racism have no place on our streets or in our hearts. We are with you, Jussie.”
Kamala Harris și senatorul democrat de New Jersey Cory Booker au introdus un proiect de lege anti-linșaj: “The vicious attack on actor Jussie Smollett was an attempted modern-day lynching. I’m glad he’s safe. To those in Congress who don’t feel the urgency to pass our Anti-Lynching bill designating lynching as a federal hate crime — I urge you to pay attention.”(Cory Booker)
După ce Smollett a fost condamnat, cuplul Harris-Booker a uitat să propună un proiect de lege care să desemneze asemenea înscenări drept incitare la ură și violență, așa cum și predecesorii lor au uitat, în 1987, să propună proiect de lege similar, după ce s-a dovedit că Tawana Brawley, clienta "reverendului" Al Sharpton, a mințit spunând că a fost răpită și violată de un grup de albi în Dutchess County N.Y. Într-un interviu difuzat de National Public Radio, Sharpton a spus că nu regretă nimic, n-are de ce să prezinte scuze, dar că a învățat o lecție - AICI. Faptele dovedesc că n-a învățat nimic și a continuat să fie un agent al perpetuării urii rasiale, nu al eradicării acestui flagel devastator.
Condamnat - cu chiu, cu vai - la 150 de zile de pușcărie, Smollett n-a efectuat decât 6. A fost eliberat, fiindcă pușcăria era prea grea pentru el și a făcut apel. În aceste zile s-a reîntors, glorios, la Hollywood și participă la tot felul de evenimente. Îl puteți vedea AICI, cu o jumătate de kilogram de aur atârnându-i de gât. N-ar fi de mirare ca apelul să-l găsească nevinovat, curat ca lacrima...
Pentru a compromite subiecte dureroase, de mare actualitate, cum sunt crimele provocate de ură rasială, nu e nevoie decât de "eroi" ca Sharpton, "victime" ca Brawley și Smollett și admiratori ai lor ca Harris, Booker, Biden, cuplul Obama și atâția alții.
Într-un moment de iritare, Jill Biden, soția președintelui, s-ar fi întrebat de ce dintre toți democrații a fost aleasă parteneră de tandem prezidențial tocmai Kamala Harris care, într-una din dezbaterile candidaților partidului la nominalizare, doar că nu-l acuzase pe Biden de simpatie pentru rasism.
Dacă este adevărat că o asemenea nedumerire a încercat-o la un moment dat pe doamna Biden, Prima Doamnă ori este de o naivitate angelică, ori ne ia pe toți de fraieri. Aș alege a doua presupunere, fiindcă e imposibil ca soția președintelui să nu fi înțeles o mișcare foarte limpede pentru cei care au o oarecare cunoaștere a jocurilor politice – Barack Obama i-a acordat sprijin public candidatului Joe Biden, abia după ce acesta din urmă a acceptat să o ia în tandem pe Kamala Harris.
Nimic miraculos, nimic inexplicabil, doar una dintre multele cabale din politichia americană. De data aceasta – Kabala Harris.