Întors de la Moscova, Bukovski îmi trimite o scurtă epistolă. Îmi mulțumește pentru onorariul primit pentru articolul pe care i l-am publicat în cel mai recent număr al Meridian-ului și-mi propune două variante pentru numărul următor. Preluarea unui articol publicat în The Wall Street Journal sau un fragment dintr-un text pe care-l pregătește pentru National Review.

Optez pentru a doua variantă. Alegerea nu se va dovedi fără probleme, pentru simplul motiv că Vladimir îl ataca la baionetă pe Eduard Șevardnadze, "fost general KGB și fost membru al Biroului Politic, creează 'Mișcarea pentru reforme democratice'".

La puțină vreme după apariția revistei, primesc un reproș diplomatic voalat - Șevardnadze e om de înțeles, necesar procesului stabilizării geopolitice etc. - "dacă a fost general KGB, nu mai este relevant astăzi, it comes with the territory...". Și eu care credeam că revista are o proastă difuzare...

În cele mai multe privințe, am împărtășit opinii identice sau foarte apropiate de cele ale lui Vladimir. Un personaj despre care am crezut mereu că e năpăstuit de

Bukovski a fost Gorbaciov. Nici în analiza din Meridian nu-l iartă: "Așadar, scenariile nebunești - care sfârșesc dezastruos - par a fi specialitatea lui Gorbaciov. Și ajungând aici, nu trebuie să ne întrebăm oare dacă întreaga Perestroikă nu a fost un asemenea scenariu nebunesc, o încercare de a rezolva o problemă de ordin strategic prin metode de ordin tactic?"

Cred și astăzi că, îngrădit de limitele propriei personalități și, mai ales, de limitele vremii și contextului foarte dur, Gorbaciov a fost totuși o personalitate politică fără de care multe lucruri nu s-ar fi întâmplat sau s-ar fi întâmplat altfel - mult mai lent și oferind spații mult mai largi de reîntoarcere rapidă la un status quo nenorocit.

Vladimir ține să adauge epistolei sale și un P.S. olograf: "S-ar putea să fii interesat să afli că, în vreme ce mă aflam la Moscova, am dat un lung interviu pentru Ogoniok, revistă care se bucură de popularitate, în care, printre alte lucruri, l-am numit pe Iliescu 'singurul supraviețuitor gorbaciovist din Europa de Est.'"

Evident, am fost interesat de cele declarate de Bukovski despre domnul Ion Iliescu. Nu știu ce a crezut președintele român despre eticheta pe care i-a aplicat-o Vladimir, știu însă că la Cancelaria Președinției ajungeau și Meridian, și Ogoniok.

Ce mă feresc să bănuiesc este cum vor fi percepuți peste o jumătate de secol Gorbaciov și Iliescu -- istoria are un mecanism de referințe nu totdeauna ușor de descifrat.