.png)
locuiam într-un penthouse de fum
mai sus și mai confortabil de-atât
nu se putea
acolo
am trăit o clipă cât o eternitate
când m-am mutat
am luat cu mine
doar ce învățasem
despre moarte
despre viață
aveam să aflu mult
mai târziu
printr-o întâmplare
nelegiuită
stăteam
încă o dată așezat
pe marginea ascuțită a lumii
picioarele îmi atârnau
din nou
în gol
o voce tandră
îmi șoptea:
nu te teme
universul este plin ochi
cu gol
și el îți este favorabil
mon petit vierzehn
încetează cu acel
es tut mir leid
es tut mir sehr leid
n-are de ce să-ți pară rău
n-ai cui cere iertare
golul nu este decât o iluzie
leapădă-te de ea
tu ești
regele și supusul
marginea pe care stai
nu e a lumii
e a ligheanului
în care tocmai te-ai spălat
de ultima umbră
care te mai imita
sau
pe care o imitai