Penthouse

locuiam într-un penthouse de fum

mai sus și mai confortabil de-atât

nu se putea

acolo

am trăit o clipă cât o eternitate

când m-am mutat

am luat cu mine

doar ce învățasem

despre moarte

despre viață

aveam să aflu mult

mai târziu

printr-o întâmplare

nelegiuită

stăteam

încă o dată așezat

pe marginea ascuțită a lumii

picioarele îmi atârnau

din nou

în gol

o voce tandră

îmi șoptea:

nu te teme

universul este plin ochi

cu gol

și el îți este favorabil

mon petit vierzehn

încetează cu acel

es tut mir leid

es tut mir sehr leid

n-are de ce să-ți pară rău

n-ai cui cere iertare

golul nu este decât o iluzie

leapădă-te de ea

tu ești

regele și supusul

marginea pe care stai

nu e a lumii

e a ligheanului

în care tocmai te-ai spălat

de ultima umbră

care te mai imita

sau

pe care o imitai