Paul - Arta (im)preciziei

2009. A trecut mai bine de un deceniu de când nu mai comunic cu Paul. Nu urmăresc jurnalul său electronic. Din când în când, un binevoitor sau altul îmi trimite un link. Nimic nou sub soare, dar ce văd adaugă unei tristeți greu de temperat. Respect hotărârea de a nu-i răspunde public la potopul de acuzații aberante. Totuși, Paul continuă să-și alimenteze furiile. Îl ajută și alții, punându-i la dispoziție „amuniție”. Îi răspund o singură dată pe blogul Certocrația în ziua de 9 septembrie. Textul se numea Socoteala: gânduri despre oboseală şi (im)precizie. Îl reproduc mai jos:



"Cineva îşi foloseşte blogul pentru a băga zâzanie între oameni. Recent, găseşte de cuviinţă să posteze nişte pagini din Jurnalul altcuiva. În acele pagini, alături de mulţi alţii, sunt sever muştruluit. Nicio surpriză.


Autorul este un om căruia România (şi eu personal) îi datorează foarte mult. Un om căruia, decenii la rând, i s-au făcut nedreptăţi imense. Dar nimeni nu a reuşit vreodată să îl nedreptăţească mai mult decât se nedreptăţeşte de unul singur şi de multă vreme.


Când nu mai înţelegi care este diferenţa între curajul de a trage la socoteală o dictatură atroce şi a trage de socoteală pe toată lumea, situaţia devine fără speranţă.


Este şi motivul pentru care, de mulţi ani, în afara situaţiilor în care o enumerare a celor bravi nu poate să-l ocolească, mă abţin să mai pomenesc numele celui ce se nedreptăţeşte cu înverşunare crescândă. Faptul că îi nedreptăţeşte şi pe alţii este un mizilic.


lată ce citesc de data aceasta:



"Duminică 23 august 2009:


Trezindu-mi-se ‘curiozitatea’, am deschis blogul lui D. Tudoran. Și ce am citit la 4 august a.c.? “Dragă Vasile, Mulţumesc pentru comentariu. Ionesco a spus multe. De exemplu, întrebat de prietenul său François Fejtö de crede ori nu în Dumnezeu a răspuns: "Cred, dar mi-aș fi dorit ca Dzeu. să fi fost puţin altfel...”


În treacăt: Ionesco îi va fi spus lui Fejtö ce relatează D. T. că i-ar fi spus, atât că nu doar lui Fejtö, ci și mie. Observ - abia acum! - că Tudoran are mania citatelor din clasici, ca și maestrul său de gândire Paler, cel care nu putea face un pas în operaţia de moralistizare (sic) a maselor largi (imoralizate, săracele), fără a se rezema pe Salustius, pe Homer, pe Pliniu cel Bătrân.”


Răspuns:


Fotocopiile pe care le reproduc spun că lucrurile pe care le relatam erau riguros exacte.


Mă abţin să comentez ideea că ar fi trebuit să ghicesc că E. Ionesco i-ar fi spus şi celui atât de supărat pe mine ce-i spusese cândva lui F. Fejtö şi că aş fi avut obligaţia să menţionez faptul respectiv într-un răspuns la un comentariu pe blog.


’’Raţionamentul” nemulţumitului mă scuteşte de orice comentariu.





Mai citesc:


"Iar în toamna anului 1986, când a fost organizată o "întâlnire” cu..., zi-i pe nume: "Moldova”, la Die-Drôme, la colocviul unde urmau să se dezbată "adevărurile despre Basarabia” - patronat de americani, dirijat de Tudoran, eu, deşi aveam invitaţie, nu am avut voie sa intru, fiindcă... nu aveam invitaţia specială, pe care o avea, de pildă Gabriela Adamesteanu, cunoscuta specialistă în problemele "moldoveneşti”. Iar când, după "lucrări”, în prezența soţiei sale, l-am întrebat pe prietenul meu bun, Tudoran, de ce nu am fost lăsat să intru, fiind unul din puținii, dacă nu unicul nativ din Basarabia, autor al câtorva câteva cărți despre subiectul cu pricina, bănățeanul-regățeano-ardeleano-american mi-a răspuns, batîndu-mă pe umăr: «Lasă, bătrâne, că am apărat noi foarte bine cauza Moldovei» - a "Moldovei”, de "Basarabia” americanul Tudoran nu auzise.


Și cu acel prilej i-am cerut adresa de la Chișinău. Și de data aceea m-a asigurat: «Lasă, bătrâne, ca ți-o dau...»”


Răspuns:


Toate cele notate de nemulţumit sunt false, începând cu anul şi informaţiile despre organizatorii festivalului şi terminând cu stâlcirea spiritului în care am discutat cu nemulţumitul la Die-Drôme. Există martori ai câtorva din acele dialoguri extrem de cordiale.


Nu am fost organizatorul acelei ediţiei din 1996 (nu 1986!) a festivalului Est-Ouest de la Die-Drôme, ediţie dedicată Moldovei şi problemei minorităţilor. Deocamdată - suntem ori nu fericiţi - acesta este numele acelui stat: Republica Moldova. Asemeni celui atât de supărat astăzi, am fost doar unul din invitaţi. Documentele festivalului pot dovedi cine este certat cu adevărul.


Cum se poate vedea accesând linkul oferit în continuare, nu "americanii”, "dirijaţi” de Tudoran, patronează festivalul de la Die-Drôme:



https://fr.wikipedia.org/wiki/Festival_Est-Ouest



În sfârşit, cel care mă muştruluieşte notează:


'Am obosit. M-a obosit Dorine Tudorane.'


Răspund:


Oboseala este reciprocă, domnule. Somn uşor."


De la năzbâtii uneori amuzante, idiosincrazii scăpate cu totul de sub control, ironii sarcastice, răutăți mai mici sau mai mari și bârfă benignă, Paul continua să facă în acei ani pași fermi către minciuna planificată, bârfa malignă și calomnie. A fost tragicul Rubicon pe care, trecându-l, și-a făcut un rău cu mult mai mare decât cel pe care i l-ar fi putut face dușmanii săi cei mai aprigi.


Un om-legendă era supus autocaricaturizării corozive. Aberant.


176 afișări

Postări recente

Afișează-le pe toate