top of page

Obama și echivalențele imorale


Într-un interviu luat ”la cald”, în 2016, după meciul în care o învinsese în mod surprinzător pe jucătoarea franceză Kristina Mladenovici, tânăra australiancă Daria Gavrilova făcea o declarație privind una din calitățile care au ajutat-o să câștige partida după ce pierduse primul set. Declarația a stârnit un râs planetar: ”I’m good from behind.” Gavrilova a realizat imediat ce a spus, a pus mâna la gură, dar “porumbelul” își luase deja zborul.


Mai norocos, președintele Barack Obama deși a reiterat, “la rece”, “doctrina” sa de politică externă - "Leading from behind" - mai potrivită pentru sloganul unei discoteci de băieți veseli, decât pentru scena geopolitică a lumii, nu s-a făcut, cum ar fi meritat cu vârf și îndesat, de râsul lumii.


Astăzi, Obama se simte dator să-și dea cu părerea despre tragedia din Orientul Mijlociu, uitând, bineînțeles, să ne spună cu ce a contribuit el la detensionarea situației în cei opt ani petrecuți la Casa Albă. Convingerea sa este că în tragedia respectivă “nimeni nu are mâinile curate” (”nobody’s hands are clean”), arătând, nu tocmai subtil, cu degetul, spre statul Israel. Dar cât de curate sunt mâinile lui Barack Obama?


Iranul, unul din principalii finanțatori ai teroriștilor Hamas, a primit de la administrația Obama 1.7 miliarde în aur și cash. La care s-au adăugat 200 de miliarde de dolari prin deblocarea unor fonduri înghețate prin sancțiuni. Președintele Joe Biden (o caraghioasă marionetă a lui Barack Obama) a pus și el la dispoziția Iranului o mulțime de bani, prin suspendarea sancțiunilor impuse Teheranului.


Operațiunea Fast and Furious. Arme americane ajung, prin vânzare, în posesia cartelurilor mexicane. Printre cei uciși cu arme americane în 2011 - agentul federal american Brian Terry. Camera Reprezentanților votează cu 256 pentru și 67 împotrivă sancționarea ministrului Justiției, Eric Holder, pentru refuzul de a răspunde în mod adecvat cererilor primite din partea Legislativului. Intervine președintele Obama care, folosindu-se de un ordin executiv, limitează numărul documentelor care pot intra în posesia Congresului, împiedicând astfel efortul de a se ajunge la miezul afacerii și la rolul Ministerului Justiției în acest fiasco. Holder, protejatul lui Obama, scapă cu o declarație "This operation was flawed in its concept and flawed in its execution." ("Această operațiune a fost și greșit concepută, și greșit executată.") și cu precizarea că n-a știut ce fac subalternii săi. Salut și la revedere. Adică batistă bine pusă pe țambal. Procesul deschis de familia agentului federal american ucis este și el închis. Mesajul prezidențial „Ciocu mic!” a fost înțeles. Încă o dată, sângele e doar pe mâinile altora.


Dezastrul din Benghazi (2012), datorat incompetenței Casei Albe, Departamentului de Stat și altor entități guvernamentale, a dus la moartea a patru diplomați americani, printre care și ambasadorul Christopher Stevens. Dar toate mâinile incompetenților sunt găsite curate. Cum altfel?


26 martie 2012, Seul, Nuclear Security Summit. Președintele american Barack Obama nu realizează că un microfon e deschis și-i spune președintelui rus Dimitri Medvedev, care tocmai își termină mandatul: “This is my last election ... After my election I have more flexibility...”( “Astea sunt ultimele alegeri pentru mine... După alegeri voi putea fi mai flexibil”). Medvedev îi răspunde încântat: “I will transmit this information to Vladimir” (“Îi voi transmite această informație lui Vladimir.”) Și i-a transmis-o. Vladimir a înțeles mesajul.

18 martie 2014. Rusia anexează Crimeea. Cum la Seul îl rugase pe Medvedev să-i transmită lui Putin rugămintea de a-i da puțin loc de manevră până trec alegerile, după care se va arăta mai flexibil, realesul președinte Obama se ține de cuvânt și e "flexibil". Invadarea Ucrainei (2022) în timpul mandatului marionetei Joe Biden n-a fost decât un pas firesc în spațiul creat de doctrina "Leading from behind".


Desen și Copyright - The San Diego Union Tribune

Potrivit lui Barack Obama, Gaza se află sub ocupație israeliană, numai că teritoriul respectiv este guvernat de 16 ani de Hamas, ocupație câștigată prin alegeri. Israelul nu dorește să guverneze Gaza nici măcar după ce va reuși anihilarea forțelor militare ale Hamasului. Palestinienii care continuă să ceară restului lumii să a nu fie confundați cu Hamasul au avut tot timpul să transmită acest mesaj... Hamasului. N-au făcut-o. Nu o fac. Își lasă copiii folosiți drept scuturi umane, apoi se plâng că le-au fost uciși copiii de cei care încearcă dislocarea teroriștilor Hamas.


E ușor să deplângi tragedia victimelor inocente/colaterale produse de contraofensiva israeliană după atacul mârșav al Hamasului din 7 octombrie, numai că nu a existat vreodată vreun război în care să nu se înregistreze asemenea victime. După gânditori ca Obama, riposta israeliană este prea severă, disproporționată față de atacul din 7 octombrie. A fost folosirea forței nucleare la Hiroșima și Nagasaki mai puțin severă, mai puțin disproporționată în raport cu atacul japonezilor asupra bazei navale de la Pearl Harbour? Au fost victimele civile din acele orașe nipone mai puțin inocente decât civilii palestinieni care cad victime ale contra-ofensivei israeliene de acum?


Se cer inițiate noi eforturi diplomatice, tratative cu Hamasul. Asta în vreme ce purtători de cuvânt oficiali ai Hamasului continuă să declare că Hamasul nu va înceta niciodată eforturile de a șterge de pe fața pământului statul Israel. Cam ce tratative diplomatice pot fi purtate cu cei care-ți neagă dreptul la existență?


Israelul nu poate învinge cu arme ideologia/mitologia Hamas, dar e obligat să distrugă forța militară de azi a Hamasului, pentru a evita să mai fie supus prea curând la atacuri precum cel de la 8 octombrie. Apelurile de încetare a ofensivei israeliene dau bine în mass media. În viața de zi cu zi a zonei respective ele nu au îndreptățire. Pentru propria-i securitate, Israelul nu poate înceta operațiunile militare până când forțele Hamas nu sunt anihilate.


Discursuri precum cele ale lui Barack Obama încurajează proliferarea echivalențelor imorale. A pune pe același plan ofensiva israeliană de astăzi cu genocidul săvârșit de Germania nazistă dovedește cât de razna au luat-o unii. Și printre acești unii, nu se află nu doar tineri spălați pe creier, care protestează, dar sunt incapabili să indice pe hartă unde se află Orientul Mijlociu, ci și oameni care au deținut sau dețin poziții cheie în establishmentul politic mondial sau în mass media.


Nu știu dacă Alan Dershowitz are dreptate când îl acuză pe Barack Obama că “a nutrit întotdeauna o ură adâncă față de Israel”, dar sunt sigur că “Leading from behind” se dovedește încă o dată nimic altceva decât a gândi cu... behindul.

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


bottom of page