top of page

Lumină lină

A fost cândva Grupa 503 a Facultății de limbă și literatură română din București.


1963. Anul întâi. Suntem colegi - Constanța Buzea, Adrian Păunescu și eu. Anul următor ne aduce un coleg surpriză. Vine după un prim an foarte tulbure petrecut la Filologia din Cluj. E blond, cu ochi mari, scotocitori. Debutează în acel 1964 cu volumul Cum să vă spun, prefațat de Mihai Beniuc. Suferă că în catalog apare cu numele său maghiarizat – Șandor (Sándor). Își va recâștiga numele și cu acesta va intra în istoria literaturii române, în două etape: mai întâi - Ion Alexandru, apoi și pentru totdeauna – Ioan Alexandru.


1968. Terminăm facultatea. Viața ne împrăștie după planuri știute doar de ea, dă cu noi de pământ nu doar o dată, dar noi patru ne tot reîntâlnim. Unele lucruri ne țin împreună, altele ne despart. Unele lucruri ne readuc împreună, altele ne despart din nou – un flux căruia nu i-am scăpat până la sfârșit.


Ioan a plecat în anul 2000, Adrian în 2010, Constanța în 2012. Din când în când, răsfoiesc cărți pe care mi le-au dăruit. E o terapie împotriva singurătății și un exercițiu într-ale celor ce vor veni.


Câțiva ani la rând, în prima zi de Paște, postam pe blogul CERTOCRAȚIA poemul lui Ioan Lumină lină. O fac și acum – în semn de neuitare și de Înviere.



Lumină lină lini lumini


Răsar din din codrii mari de crini Lumină lină, cuib de ceară Scorburi cu miere milenară De dincolo de lumi venind Și niciodată poposind Un răsărit ce nu se mai termină Lină lumină din lumină lină Cine te așteaptă te iubește Iubindu-te nădăjduiește Că într-o zi lumină lină Vei poposi la noi deplină Cine primește să te creadă Trei oameni vor veni să-l vadă Lumină lină lini lumini Răsar din codrii mari de crini I-atâta noapte și uitare Și lumile-au pierit în zare Au mai rămas din veghea lor Luminile luminilor Lumina lină, lini lumini Înstrăinându-i pe străini Lumină lină, nuntă, leac, Tămaduind veac după veac Cel întristat și sărăcit Cel trist și cel nedreptățit Și pelerinul însetat În vatra ta au înnoptat.

Lumină lină leac divin Încununându-l pe străin Deasupra stinsului pământ Lumină lină, Logos Sfânt.



(Credit ilustrație - ⓒ Robert Dawner)


144 afișări

Postări recente

Afișează-le pe toate

O cale

Reaua Vestire

bottom of page