Gândirea mitocană

Iată un prim text din cele promise. Anul era 2012. Proteste antiguvernamentale. Guvernul îl desemnează pe dl Teodor Baconschi, ministru de Externe, să negocieze cu "Societatea Civilă", a se citi "cu Piața", tocmai pentru talentul de Mare Negociator dovedit de dl ministru, care numise demonstrații "mahala violentă și ineptă", aliniidu-se astfel discursului practicat de pupini prezidențiali care numeau demonstranții "pegră" și "viermi". Demonstranții purtau și o pancartă pe care scria "Traiane, dă-ni-l pe Baconschi!" L-au primit, dar nu de la președintele Băsescu, ci de la premierul Boc. Pentru ca bâlciul să fie complet, dl Baconschi era demis in absentia, pe când reprezenta România în străinătate...

"Cu ani în urmă, am publicat un mini-serial purtând titlul de mai sus. Ideea era, şi rămâne, că nu este suficient să fii un om deştept. Mai este nevoie şi să nu-i crezi pe toţi ceilalţi proşti. Altfel, te poţi trezi comiţând acte de-o prostie la care prostul "natural” nu are acces. Aroganţa pune sub semnul întrebării deşteptăciunea unui om. Prostia prostului este previzibilă. Prostia deşteptului este imprevizibilă şi poate juca feste dintre cele mai neplăcute.

Om cu doxă, dl Teodor Baconschi dădea - de prea multă vreme spre a nu fi înregistrat ’’accidentul de parcurs” de astăzi - semne de gândire mitocană. A simţit nevoia să spargă planul, aşa că s-a aşezat în faţa computerului pentru a cugeta. A făcut-o ’’adânc”, amestecând oameni, comportamente şi motive diferite într-o singură oală: "Opţiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranţă sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care munceşte, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă şi ineptă, încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii."

Cu sau fără dl Baconschi la Externe, România are un viitor. Calitatea acelui viitor depinde însă şi de cât vor înţelege oameni ca dl Baconschi din episoade precum cel de azi şi din zilele trecute; oameni care doresc să vorbească în numele viitorului şi al României.

Într-o ţară în care omul uită repede, cred că şi dl Baconschi are un viitor. Dacă va fi neapărat un viitor politic, e greu de ştiut în acest moment. Dar, debarasându-se de aroganţă şi de partizanatul ce-i orbeşte, oameni ca dl Baconschi nu pot fi decât un câştig pentru o Românie a viitorului.

Citesc că dl Baconschi a fost "sacrificat”. Nu scăpăm bine de-o mitologie şi iată-ne îmbrăţişând alta. Om cu solidă pregătire teologică, dl Baconschi ştie mai bine decât mulţi alţii că ideea sacrificiului (vezi mielul inocent!) implică nevinovăţia sacrificatului. Or, în cazul Domniei sale, numai de nevinovăţie nu poate fi vorba.

Anul 2012. Demonstrații antiguvernamentale. Lozincă și Ⓒ "Pegra" & "Mahalaua"

Dacă în ţări unde clasa politică este mai versată (şi mai precaută, când vine vorba de anumite lucruri) decât în România, membrii guvernului, parlamentarii, demnitarii de stat şi angajaţii unor instituţii guvernamentale sunt descurajaţi, uneori prin reguli foarte exacte, să participe, public, la vânzoleala competiţiilor politice, de ce nu s-ar adopta şi în România asemenea măsuri? Nu de o restrângere a drepturilor cuiva este vorba în astfel de reglementări, ci de evitarea unor situaţii cel puţin jenante.

Oamenii nu sunt aleşi sau numiţi în funcţii politice (sau în altele doar plătite din banul public) pentru a deţine rubrici permanente în ziare, reviste, la posturi de radio sau televiziune. Sunt aleşi sau numiţi pentru a face altceva. Un demnitar care nu înţelege că, oriunde se află, orice spune şi în orice context face o afirmaţie sau alta, implică imaginea structurii din care face parte este, deocamdată, nepotrivit pentru poziţia pe care o deţine.

Statutul de public servant nu constituie un acces la belfereală şi trăncăneală publică. Este o responsabilitate pe care, dacă nu o respecţi, într-o bună zi se răzbună.

“Ştiu însă că un lucru devine din ce în ce mai clar pentru toţi românii de bine. A început încleştarea pe viaţă şi pe moarte între forţele trecutului şi proiectul unei noi Românii”, scria, în ziua de 16 ianuarie, dl Baconschi pe blogul personal, într-o postare de-acum antologică, deşi dispărută de pe blog. Şi continua: "Opoziţia şi-a activat în sfîrşit întreg arsenalul moştenit de la Ana Pauker, Teo, Luca şi Dej: derbedei înarmaţi, dezinformare, propaganda urii.”

Poate că data viitoare când se va aşterne pe scris, dl Baconschi nu va mai ţine morţiş să ne spună cine sunt românii de bine şi cine sunt românii de rău şi le va da cel puţin atâta credit românilor că pot decide singuri cine şi de ce este de bine. Cine şi de ce este de rău. Cred că, atunci când scria cine, cât şi cum se trage din - sau ce a moştenit de la - sinistrele personaje menţionate, deşi se referea exclusiv doar la Opoziţie, dl Baconschi o făcea trăgând uşurel cu coada ochiului şi în ’’curtea casei”. "Pegră” se găseşte în toate ogrăzile.

în sfârşit, deşi venită cu multă întârziere, hotărârea premierului Boc e de salutat. Ireproşabilă nu este, căci nu se face să demiţi un ministru de externe, când se află în străinătate, la masa unor tratative. Aştepţi până se reîntoarce, dacă tot ai făcut eroarea să-l laşi să plece. Căci acolo unde se afla, în acel moment dl Baconschi era România.

România are nevoie nu doar de viitor, ci şi de ceva mai mult stil."

(CERTOCRAȚIA, 23 martie 2012)