.png)
Anul trecut, Ioana Zlotescu a tradus pentru Clara Janés una din poeziile mele (Ceilalți) din volumul Mic tratat de glorie (1973, Editura Cartea Românească).
În toamna acestui an, am primit de la Madrid un cadou superb - volumul de poeme al Clarei Janés Miniaturas, publicat într-o ediție artizanală la Del Centro Editores în colecția Tríptico. O sută de exemplare numerotate și semnate de Clara Janés și Adriana Veyrat, autoarea fotografiilor cuprinse în volum.
Trei poeme dedicate unul lui Carlo Ferrucci, unul - Elenei Santiago și unul - mie. Elisabeta Boțan a jucat și ea un rol important în nașterea acestor complicități lirice.
Le mulțumesc celor patru prietene madrilene și le urez Sărbători fericite!
ceilalți
îți faci păcat cu mine doamne
de mă vrei orb tocmai când ninge
mai lasă-mi ochii numai o iarnă
apoi vino de-i stinge
voi purta un picior de cerb ca toiag
un pustiu dispărut - drept sete
vei găsi atârnați de ultimul gard
brazii mei cu veștede plete
și vino doamne vara pe seară
ascuns într-o ploaie albastră și moale
pune-mi pedeapsa într-un strop oarecare
ceilalți vor șterge urmele tale
los demás
cometes conmigo un pecado señor
si me quieres ciego justo cuando está nevando
déjame los ojos solo un invierno más
después ven y apágalos
una pata de ciervo sera mi bastón
un desierto desaparecido-mi conjunto
encontrarás, colgados de la ultima valla
mis pinos con marchitas melenas
y ven señor en verano al atardecer
escondido en una lluvia azul y blanda
coloca mi castigo en una gota cualquiera
los demás borrarán tus huellas
(Traducere - Ioana Zlotescu)
Luz
- A Dorin Tudoran
Respuesta a un poema -
Todavía no nieva aquí, Dorín,
pero ya está la ceguera
que impone el frío
al paralizar cuanto toca.
Ahora bien ¿vemos lo que no se ve?
¿Inventamos la realidad con la mente?
El músico ciego
la describía con cada nota
aunque sus manos palpaban el vacío.
¿O no está en los ojos la ceguera
y solo la luz interior
nos permite definir el perfil
de aquello que nos incumbe
aunque lo ignoremos?
Lumină
- Pentru Dorin Tudoran răspuns la un poem -
Încă nu ninge aici, Dorin,
dar există deja orbirea
impusă de frig
paralizând tot ce atinge.
Așadar, vedem noi ceea ce nu poate fi văzut?
Inventăm noi realitatea cu mintea noastră?
Muzicianul orb
a descris-o cu fiecare notă
deși mâinile lui simțeau golul.
Sau orbirea nu e în ochi
și doar lumina interioară
ne permite să definim profilul
a ceea ce ne privește
chiar dacă o ignorăm?
(Traducere - Elisabeta Boțan)